Valori Istorice

Atestată documentar din cele mai vechi timpuri, zona comunei Vânători-Neamț a fost atractivă pentru populație datorită suprafețelor de pășuni și fânețe care puteau asigura hrana pentru animale și pădurilor care ofereau vânat, fructe și loc de refugiu în caz de nevoie. Multe situri arheologice se pot găsi astăzi pe teritoriul județului Neamț, mai exact în zona Parcului Natural Vânători-Neamț (Lunca, Poiana Slatinei, Cetățuia, Târpești, Davideni) dovedind că zona a fost constant populată încă din perioada Romană. După retragerea Romană (270 BC), pentru aproximativ 1.000 de ani, n-au mai fost găsite informații istorice. În zilele noastre este un lucru cert că aproximativ 1.000 ani AD teritoriul a fost condus de Cumani (popor migrator). Legenda spune că regii Unguri au trimis cavalerii Teutoni să apere granițele regatului împotriva cumanilor și tătarilor și astfel Cetatea Neamț aflată în imediata vecinătate a comunei Vânători-Neamț a fost construită de către cavalerii Teutoni în perioada 1.210 – 1.220, care au guvernat regiunea și de aceea nu numai cetatea se numește NEAMȚ cât orașul de la poalele cetății (Târgu Neamț) și județul.

Începând cu 1.350, au început să vină călugări din Statul Feudal Roman – Valahia – stabilindu-se în mici schituri în Moldova. Acestea, de-a lungul timpului au ajuns faimoase mănăstiri cum ar fi: Neamț (aproximativ 1.000 de călugari în timpul Sfântului Paisie Velichikovschi), Secu (400 călugări), Agapia și Văratec (câte 400 maici în fiecare din ele). Un nou val de transilvăneni se stabilesc la Vânători-Neamț după înfrângerea răscoalei conduse de Horea, Cloșca și Crișan din 1784. Ocupația tradițională a locuitorilor comunei a fost creșterea animalelor cu activitățile de prelucrare a laptelui, lânii și pieilor, țesutul și împletitul.

Importante erau în trecut pescuitul, creșterea albinelor și vânătoarea. De altfel, de la renumele de buni vânători vine și numele comunei.